Despre amplasare (episodul 4)

  • Data publicare 04-02-2020
  • Admin

Acest episod este dedicat in principal amplasarii bancului de lucru. In imaginea de mai jos am desenat la scara spatiul avut la dispozitie. Sa ne reamintim ca este vorba despre podul casei, un spatiu izolat cat de bine m-am priceput, perfect primavara sau toamna dar prea friguros iarna si prea calduros vara.

Suprafata avuta la dispozitie pentru atelier

Fara a intra prea mult in detalii cu dimensiunile fiecarei laturi ale acestei forme geometrice interesante, suprafata totala este de aproximativ 40 metri patrati (foarte exact 39.57). Zona A este de circa 15 metri patrati (14.75) iar zona B are 25 metri patrati (24.82). Am marcat cu verde in desen locul de acces in pod si cu rosu (segmentul GJ din schita) zona in care am plasati stalpi de sustinere ai acoperisului. In Zona B era si in continuare este o masa pliabila de tenis pe care o folosisem frecvent ani de zile.

Usa de acces nu putea fi marita, nici stalpii de sustinere mutati, iar de masa de ping-pong ma legau prea multe amintiri. Asa ca am decis sa amplasez bancul de lucru in zona A. La acel moment nu aveam de unde sa stiu ca podul casei va deveni mai tarziu un mic atelier de jucarii din lemn. Ideea asta a prins contur undeva pe la sfarsitul lui 2018.

Amplasarea in zona A nu a fost una dintre cele mai stralucite idei, exista momente in care mi-as dori un pic mai mult spatiu - din fericire nu prea multe. La aceasta decizie a contribuit decisiv faptul ca usa de acces nu imi ofera spatiu de manevra, deci implicit nu o sa pot construi niciodata o chestie foarte mare pe care sa o si transport afara din casa. Cam asta este povestea cu pozitia aleasa pentru bancul de lucru.

Sa revenim acum la urmatoarea etapa de contructie. Din episodul 2 ne reamintim ca avem un cadru dreptunghiular cu picioarele reglabile pe inaltime atasate, plus canalele pentru cei 3 pereti laterali. O placa intreaga de placaj de fag pe lungime si 2 jumatati pe latime s-au potrivit perfect.

Si acum incepe o adevarata poveste despre suruburi - incredibil, stiu - dar se poate scrie si despre acest subiect. Cea mai comuna alegere pentru lemn este binecunoscutul surub cu cap cruce philips din imaginea de mai jos. Mai rar folosit este insa cel cu cap in forma de stea, surubul torx. Desi la prima vedere nu pare sa fie nici o mare diferenta, am constatat ca atunci cand lucrezi cu lemn de esenta tare, surubul torx este o alegere mult mai potrivita. Spun asta deoarece, daca nu se aplica suficienta forta la infiletare, surubelnita scapa din surub si ii distruge capul facandu-l inutilizabil (mi s-a intamplat de nenumarate ori). Acest lucru nu este posibil la suruburile torx, datorita formei sale de stea, iar efortul depus pentru infiletarea sa este considerabil mai mic.

Surub philips, surub torx

In principiu, sunt 3 etape (din care e bine sa nu se sara peste nici una) pentru fixarea unui surub:

  1. pre-gaurirea in pozitia dorita a pieselor cu un burghiu al carui diametru este mai mic decat al surubului
  2. nu stiu daca ati remarcat, dar surubile au capul conic, ceea ce inseamna ca se poate intimpla ca atunci cand se insurubeaza pana la capat sa rupa bucata de lemn - ca in imaginea de mai jos. Lemn crapat, gaura fara zencuire Pentru a evita acest eveniment nedorit, inainte de insurubare se face o alta operatie - care cred ca se cheama zencuire, in engleza este countersink. Este nevoie de una din sculele din imaginea alaturata. Zencuire (countersink)
  3. insurubarea efectiva

Cam asta ar fi pe scurt teoria surubului. Folosind cele scrise mai sus am prins intre ele cele 3 laturi. Fixarea de baza este subiectul altei discutii insa. Desi putea sa fie facuta mai simpla probabil, am decis sa testez o alta unealta pe care o voi descrie in episodul urmator. Este vorba despre "pocket hole".